luni, 21 martie 2011

Intind mina si simt sub palma zbaterea timpului,paralel doar cu mine,fara sa fiu prezenta,doar simt.Stau nemiscata in bula mea si doar gust,ating ,miros si respir dincolo de ea .Inchid si deschid ochii si nu vad ce ma tine prizoniera a propriului timp,incapabila sa reactionez omeneste la stimuli extern prefer sa dorm.Prefer sa hibernez,dar oare prefer eu sau membrana ce ma sustine in viata dicteaza asta.
Ar fi prea mult sa incerc alta hrana,sa-mi cultiv singura mancarea ,sa vanez pentru cina ,sa-mi pictez fata pentru razboi,sa-mi apar teritoriu,oare ar fi prea mult?
Inca mai cred ca o sa ma salveze cineva ,poate extraterestrii intr-un final vor venii sa ma fure,sa rupa ei invelisul vietii mele paralele cu timpu'.
In nemiscarea mea ma infioara mirosul vietii ,ma alungesc nenatural de mult, incerc sa simt prin toti atomii fiintei ca traiesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu