marți, 22 martie 2011

cerul se rupe,
se-ntorce pe dos si inghite
oase albite inropate pagine.
soarele pirjoleste ochii deschisi
pamintul se crapa ,se scurge,
se schimba,se-ndoaie culoarea-n lumina.
Constiinta se zbate in lanturi
adorm si visez vaca divina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu