hoinarind
marți, 22 martie 2011
cerul se rupe,
se-ntorce pe dos si inghite
oase albite inropate pagine.
soarele pirjoleste ochii deschisi
pamintul se crapa ,se scurge,
se schimba,se-ndoaie culoarea-n lumina.
Constiinta se zbate in lanturi
adorm si visez vaca divina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu